bisericuta

Preotul carturar Dumitru Furtuna
Sa ne plecam cu reculegere spre pamîntul unde dorm oamenii vechi, din tarîna carora au crescut ei, oamenii noi, ca florile noi, din pulberea florilor vechi”. ( Vasile PÂRVAN )
S-a nascut la 26 februarie 1890 în satul Tocileni, nu departe de municipiul Botosani, fiind fiul preotului Grigore Furtuna, preot la Mihalaseni, judetul Botosani. Înaintasii preotului Grigore Furtuna au venit pe meleagurile Botosanilor din frumoasa Bucovina.
De mic a ramas orfan de tata si, orfan fiind, a fost luat în îngrijire de catre bunicul sau din comuna Manastireni, judetul Botosani, mama sa, Soltana, neavînd cu ce-l întretine.
Cele patru clase primare le face la scola nr. 3 de baieti din orasul Botosani, fiind clasificat anual întîiul la învatamînt cît si la purtare. Între 1902-1910 frecventeaza cursurile secundare la Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iasi, terminînd scoala cu media 9,70, clasificat întîiul între 30 absolventi, distingîndu-se la limbile straine si la istorie. Între anii 1910-1914, Dumitru Furtuna urmeaza cursurile Facultatii de Teologie din Bucuresti, în acelasi timp audiind si alti profesori cu renume, între care citam pe urmatorii: N. Iorga, Simion Mehedinti, Coco Dumitrescu. C. Radulescu-Motru, Mihail Dragomirescu, Gh.Gh. Antonescu si alti renumiti profesori. Niculai Dobrescu, profesor de istorie, îl pregatea ca asistent, succesor la catedra. Termina ca laureat facultatea, clasificat întîiul între 42 absolventi, conform diplomei nr. 7251 din 1-VII-1814.
În 1 iulie 1915 absolva Seminarul Pedagogic Universitar din Bucuresti, primind diploma nr. 105033/1915 a Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice.
La data de 23 august 1915 este hirotonit preot de catre episcopul Antim Petrescu. Concomitent va activa, de la 1 septembrie 1915, ca profesor de religie si istorie la Gimnaziul „Grigore Ghica V.V.” din orasul Dorohoi. În anul 1919 îsi trece examenul de capacitate (în religie) fiind clasificat primul între candidati. Doctoratul în teologie îl obtine cu mentiunea magna cum laudae .
În anul 1919, în calitate de director la Gimnaziului „Grigore Ghica V.V.” din Dorohoi, se straduieste, si reuseste, sa transforme gimnaziul în liceu, ramînînd în continuare director al acestui liceu. În aceasta calitate ridica pe lînga acest liceu, o constructie ce a slujit ca prim teatru în orasul Dorohoi. În aceasta cladire se tineau conferinte, se rulau filme cinematografice si, mai tîrziu, se tineau cursurile unei universitati populare.
Preotul profesor doctor Dumitru Furtuna a înfiintat si condus, în calitate de director, Seminarul Teologic „Pimen Mitropolitul din Dorohoi”. A contribuit mult la înfiintarea Liceului de fete „Regina Maria” din Dorohoi, unde, a fost un numar de ani, profesor de religie.
A depus o munca deosebita pentru înfiintarea scolii Normale de baieti din comuna Sendriceni, fostul judet Dorohoi.
A înfiintat în Dorohoi Societatea culturala „Sf. Maria”, iar în locuinta sa se tineau sedinte culturale.
Cu elevii Seminarului mergea prin diferite comune, facînd culturalizarea maselor cu piese de teatru si conferinte pe întelesul taranilor. În comuna Ungureni, împreuna cu profesorul Eugen Nicolau, a înfiintat o Universitate Populara, imitînd pe cea de la Valenii de Munte a profesorului N. Iorga.
***
Dumitru Furtuna se poate asemana cu o albina ce strînge nectarul din mai multe flori. A strîns pergamente vechi, documente, carti vechi, acte, scrisori de la anumite personalitati, care au valoare documentara. A scotocit prin podurile bisericilor, prin anticarii si pe la diferiti cunoscuti, adunînd atît de mult material, încît i-ar fi trebuit trei vieti pentru a le valorifica: 208 lazi de documente au ramas în subsolul cladirii din Dorohoi pe care a parasit-o în anul refugiului. Cînd s-a întors din refugiu, nu a mai gasit decît o mica parte din aceasta comoara, salvata de un prieten de al sau, care, la venirea rusilor în Dorohoi, a fost numit prefect, fiind vechi activist comunist.
Voi mentiona în continuare o parte din publicatiile lui Dumitru Furtuna:
Izvodiri din batrîni , care cuprinde basme populare românesti, tiparite Soc. „Neamul Românesc”, Valenii de Munte-1912, carte premiata de Academia Româna în 1939 cu premiul Dr. Cornel Nicoara; Vremuri întelepte, povestiri si legende românesti ; Chezarie, episcopul Buzaului. Viata si meritele sale ; Cuvinte scumpe si legende românesti, cu un glosar la sfîrsit ; Doua catehisme ale monahului Neofil ; Firicele de iarba, povestiri si legende românesti ; Cuvinte si marturii despre Ion Creanga, scrisa cu prilejul împlinirii a 25 ani de la moartea sa ; Preotimea româneasca în secolul al XVIII-lea. Starea culturala si morala ; Cuvînt la intrarea în parohie ; Pentru ridicarea culturala a unei biserici : un numar de noua cuvîntari si un apel în folosul societatii educative-cetatenesti „Sf. Maria”; Pareri si propuneri cu privire la învatamîntul secundar. Cultura viitorilor preoti, armonia dintre preot si învatator si culegerea literaturii populare ; Un cuvînt pentru mentinerea judetului Dorohoi ; Gimnaziul Grigore Ghica V.V. din Dorohoi. Istoricul pîna la zi al scolii si darea de seama pe anul al 41-lea scolar 1920 ; Preotimea fata de cele mai de seama probleme ale ei ; Trei amintiri de tara ; Cultul eroilor ; Facultatea de teologie din Iasi si reînfiintarea ei, care se impune la Iasi si nu la Chisinau ; Cîntece batrînesti din partile Prutului. Cu o introducere despre baladele populare de azi ; Ucenicii staretului Paisie în manastirea Cernica si Caldarusani ; Cuvînt la intrarea în parohie. Pilda vietii unui preot fiu al poporului si muncitor în adevar pentru popor ; Vacanta Craciunului. Piesa în doua acte ; De imitatio Christi. Contributie cu privire la traducerile noastre religioase ; Documentele mosiei Ceptura din judetul Prahova ; Preotii în trecutul Vranciei ; Stire noua despre Spiru C. Haret ; O scrisoare de-a lui V. Alecsandri ; Omagiu profesorului C. Kiritescu ; Mihai Eminescu si Patriarhul Miron cu prilejul împlinirii vîrstei de 70 de ani ; Dajdia culbecilor, un vechi obicei nemtean .
În afara de aceste publicatii D. Furtuna a mai publicat mai mult de 50 articole, recenzii, studii, epigrame etc. în peste 50 de reviste si ziare.
Mentionam ca D. Furtuna a purtat o bogata corespondenta cu Jean Bouticre care, la Sorbona, a sustinut lucrarea sa de doctorat intitulata „La vie et l'oeouvre de Ion Creanga”. Acest francez a primit o serie de cunostinte despre Ion Creanga, prin corespondenta purtata cu D. Furtuna. Iata ce citim într-o scrisoare a lui Bouticre adresata lui D. Furtuna: „Vous l'avez bien compris, en effet, cher Monsieur Furtuna; j'ai mis dans mon livre tout mon amour pour Creanga”.
Între anii 1923-1928 D. Furtuna editeaza si conduce revista intitulata „Tudor Pamfile”, revista în care îsi publica un numar mare de articole.
Publica, alaturi de I. Pilat, în revista „Însemnari”, mai multe articole.
Un grup de 11 persoane editeaza revista „Însemnari”, în Dorohoi: din acest grup a facut parte si D. Furtuna. Noi toti, cei din grup, gravitam catre D. Furtuna, care ne dadea povete ce si cum sa scriem.
Profesorul Eugen Nicolau publica în revista „Mitropolia Moldovei si Sucevei”, Iasi, nr. 9-10, septembrie 1967, p. 616-625, un articol în care face urmatoarea clasificare a tot ce a scris D. Furtuna. Citezi: „Preotul profesor Dumitru Furtuna a fost un publicist harnic. Opera sa este alcatuita din 453 titluri, din care: 25 carti si brosuri, iar restul articole, 58 ziare, gazete, reviste, la care a colaborat. Aceasta opera cuprinde: teologie-164 titluri, folclor – 78, istorie – 90; diverse (scolare si cultura) – 79; populara – 42 titluri. E posibil sa se mai descopere unele articole, dar tot ce este important în aceasta opera nu a scapat cercetarii noastre”.
Pentru întreaga sa activitate pe tarîm cultural si bisericesc D. Furtuna este onorat de biserica cu rangul de Econom stavrofor, iar de M.C.I.P. este onorat cu rasplata muncii pentru biserica, conform Ordinului nr. 2559/1925. Mai primeste distinctia „Coroana României în grad de ofiter, conform Decretului Regal nr. 386 din 28-I-1926”.
Locuinta lui Dumitru Furtuna, biblioteca si depozitul de documente, carti vechi si scrisori primite de la diverse personalitati, au fost vizitate si de multe ori cercetate de diferite personalitati din tara, dintre care citam un mic numar: N. Iorga, George Enescu, Leca Morariu, Ion Nistor, I. Inculet, Pan Halipa, Victor Eftimiu, Sasa Pana, pictorul Ion Morariu, Ion Istrate, A. Gorovei si altii si altii multi.
Mentionam ca D. Furtuna a facut parte dintr-un Comitet de intelectuali ce se ocupau de îngrijirea si pastrarea în bune conditiuni a bojdeucei lui Creanga din Iasi.
Mai amintim ca D. Furtuna, ajutat de elevii Seminarului Teologic din Dorohoi, a renovat din temelie biserica de lemn, monument istoric, din satul Strahova, comuna Sendriceni, fostul judet Dorohoi.
***
Profesorul D. Furtuna a fost de o modestie exemplara. S-a asemanat lui Ion Creanga, cel iubit de el: îmbracat modest, în sutana de siac, de o bunatate rar întîlnita. A adapostit în casa mai multi elevi basarabeni, între care pe Baltag Porfir, tatal scriitorului Baltag. I-a hranit, îmbracat si le-a procurat cele necesare învatamîntului seminarial. Pe orfanii de razboi îi scutea de taxe scolare. Mergea pe jos, cu un baston în mîna, de la locuinta sa pîna la seminar, cale de 1500 m., desi scoala avea mijloace de transport pentru profesori.
S-a stins din viata într-o crunta saracie, deoarece în sistemul comunist i s-a luat pensia. A fost înmormîntat în ziua de 18 ianuarie 1965 în cimitirul Eternitatea din orasul Dorohoi. Decesul, în urma unei boli, s-a întîmplat la data de 15-I-1965. În semn de recunostinta, primaria din Dorohoi a atribuit unei strazi din centrul orasului numele decedatului Furtuna. La fel a procedat si primaria din Drochia-Basarabia. Lînga biserica de lemn din Dorohoi, biserica unde a slujit preotul D. Furtuna, s-a ridicat un bust în memoria lui, iar pe peretele sediului Protoieriei Dorohoi s-a depus un medalion cu chipul lui. În acest imobil a locuit familia Furtuna pîna la refugiul din 1944, familia stabilindu-se la Caracal. La întoarcerea din refugiu nu a mai gasit nimic din ce lasase la plecare. Mentionez ca imobilul în cauza a fost dobîndit, pentru biserica, datorita interventiilor preotului Furtuna.
Sa-i pastram amintirea.

Piczo